A fost un fizician evreu german, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.
Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.
Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii.
Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secţia din fizică care studiază energia nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei poporului evreu căreia îi aparţinea.
La numai 10 ani, Albert începe să studieze singur matematica şi ştiinţele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură precum şi abilitate în a înţelege concepte matematice dificile. Era capabil să înveţe mai mult de unul singur decât la şcoală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă din copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de şcoală. În timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în mod real de fizică şi filozofie(vezi: Sindromul Einstein[1], identificat cu sindromul Asperger, în care micii pacienţi, deşi au tulburări de vorbire, de comportament şi de integrare socială, sunt adevărate genii).
1891: La vârsta de 12 ani a învăţat geometria euclidiană.
1894: La 15 ani, rămâne la München pentru a-şi încheia anul şcolar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia datorită eşecurilor repetate ale afacerii. Dar după primul trimestru, îşi urmează familia la Pavia.
1905 - Acesta a fost anul miraculos al lui Einstein, când se naşte Teoria Relativităţii.
În acest an, Einstein îşi dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor moleculare.
Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare", conţinea ceea ce avea să fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativităţii restrânse, una dintre cele mai celebre contribuţii ale sale, în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în acelaşi moment sau nu. Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu 10 ani în urmă).
Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuţi fizicienii şi chimiştii) încercaseră să înţeleagă natura materiei şi a radiaţiei, precum şi felul în care interacţionau într-o imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepţia mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricităţii sunt fundamentale era cunoscută drept concepţia electromagnetică asupra lumii. Totuşi, nici una dintre idei nu era capabilă să ofere o explicaţie coerentă asupra felului cum radiaţia (de exemplu lumina) şi materia interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de referinţă inerţiale diferite, adică interacţiile sunt urmărite simultan de un observator în repaus şi un observator care se mişcă cu o viteză constantă.
În primavara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein şi-a dat seama ca esenţa problemei constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esenţa acestei teorii speciale a relativităţii era constatarea că toate măsurătorile timpului şi spaţiului depind de judecăţi asupra simultaneităţii a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate:
Principiul relativităţii, care afirmă că legile fizicii sunt aceleaşi în toate sistemele de referinţă inerţiale
Principiul invariabilităţii vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă universală.
Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referinţă, lucru preconizat şi de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă:("Echivalenţa masă-energie"). Această ecuaţie exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp şi care poate fi eliberată atât în procesul de fisiune cât şi în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcţionării bombei atomice.
Teoria relativităţii generalizate
Teoria relativităţii restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acţiunea instantanee de la distanţă. Electrodinamica lui Faraday şi Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene şi a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine relativistă. Dar pentru a pune gravitaţia in concordanţă cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativităţii generalizate. În această teorie, orice viteză de propagare, inclusiv a gravitaţiei, este finită. Teoria Relativităţii Generalizate, asociază timpului spaţiul legând coordonatele evenimentelor de timp şi sudându-le în mod unitar, iar gravitaţia devine o proprietate a acestui reper spaţiu-timp, devenind de fapt o deformare a spaţiului şi a timpului.
Einstein nu desfiinţează concepţia newtoniană, ci o inlocuieşte cu una mai extinsă, valabilă pentru viteze apropiate de cea a luminii.
Teoria Relativităţii Generalizate a revoluţionat gândirea ştiinţifică prin negarea existenţei unui timp absolut, stârnind un ecou uriaş în toată lumea, fiind discutată în contradictoriu în cele mai prestigioase centre ştiintifice ca şi în cercuri mondene sau în săli de conferinţe pentru marele public. A fost combătută cu vehemenţă de unii, dându-se dovadă de cunoaştere superficială. Epoca ce a urmat a fost marcată de interesul pentru această teorie, considerată ca răsturnatoare a tuturor legilor mişcărilor şi fenomenelor fizice admise ca fundamentale.
După 1919 meritele lui Einstein au fost recunoscute pe plan mondial. Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naţionale; fotografii şi reporterii îl urmăreau peste tot.
Einstein şi-a folosit renumele pentru a-şi propaga propriile sale vederi politice şi sociale.
Cele două mişcări sociale care au primit întregul său sprijin au fost pacifismul şi sionismul.
În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puţinii savanţi germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război.Astfel, chiar în anul declanşării războiului, 1914, Einstein semnează o proclamaţie împotriva acestuia, Manifest către europeni. În anul următor, 1915, aderă la mişcarea pacifistă "New Fatherland League".
La încheierea marii conflagraţii mondiale, în 1918, Einstein susţine cauza Republicii de la Weimar.
În 1919 articole elogioase în The Times şi The New York Times îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial. Vizitele sale în orice ţară devin evenimente naţionale. Marele savant nu ezită să-şi folosească renumele pentru a-şi propaga propriile sale vederi politice şi sociale.
scrisoarea lui Einstein către Roosevelt, 2 august 1939.
În acelaşi an, 1919, Einstein poartă o discuţie asupra sionismului cu Kurt Blumenfeld, lider al Organizaţiei Sioniste Mondiale.
Einstein a fost ţinta unor numeroase atacuri antisemite în Germania. Chiar şi teoriile sale ştiinţifice au fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativităţii ca fiind "negermane".
Cu venirea lui Hitler la putere în 1933 Einstein, care se afla în vizită în USA s-a decis imediat să emigreze. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. Continuându-şi şi activitatea în favoarea sionismului.
În 1933 Einstein publică scrierea Why War? ("De ce război?"), un manifest pacifist.
În 1934 publică colecţia de eseuri The World As I See It („Lumea aşa cum o văd").
În faţa imensei ameninţări la adresa umanităţii venită din partea regimului nazist din Germania, Einstein renunţă la poziţia sa pacifistă şi, în 1939, îndemnat de alţi numeroşi fizicieni, trimite celebra scrisoare către preşedintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra necesităţii producerii bombei atomice, întrucât exista posibilitatea ca şi guvernul german să urmeze această cale. Scrisoarea lui Einstein a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obţinerea bombei atomice în Statele Unite şi în 1944 se iniţiază Proiectul Manhattan de cercetare în domeniul atomic. Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia.