Cele mai vechi date biografice, înserate în opera istoricului Sima Qian, sunt deja impregnate de legendă. Descendent al unei familii princiare din satul Song, Confucius a ocupat înalte funcţii oficiale la curtea suveranilor Lu (actuala prov. Shandong), petrece călătorind cei 13 ani ai unui exil început in 496, revine apoi în Lu, unde îşi încheie viaţa.
Dobândind o mare faima ca învaţat şi dascăl, Confucius organizează o şcoala la care s-au adunat potrivit tradiţiei, 3000 de elevi. Discursurile, reflecţiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate in 20 de secţiuni ale lucrării „Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a colaborat personal. Confucius este prima personalitate a culturii chineze care a pus bazele unei concepţii filozofice sistemice. Gândirea sa este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem filozofic propriu-zis, interesul practic depăşeşte ín preocupările sale determinarea teoretică. Natura ar fi pătrunsă de o esenţă divina-„cerească” - din care s-ar desprinde natura umană şi ea, în ultimă analiză, tot „cerească”. Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care să asigure ordinea în stat şi societate. Buna înţelegere între oameni şi ordinea în societate se obţin numai prin desăvîrşirea interioară a individului şi prin supunerea lui structurilor statale şi culturale existente. Realizarea acestui ideal al desăvârşirii se face prin perfecta cunoastere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor şi tradiţiilor ancestrale, prin subordonarea faţă de suveran si instituţiile statului. Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul faţă de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea, curajul - calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură. Din învăţătura sa s-au desprins diferite linii de găndire şi şcoli, fie filozofice, fie religioase, confucianismul, devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.) răspăndindu-se in antichitate şi în ev. mediu în Corea, Pen.Indochina, Japonia.
A studia şi a nu gândi este o risipă.
A gândi şi a nu studia este periculos.
Când vorbeşti mult, aproape întotdeauna spui şi ce n-ar trebui spus.
Conştiinţa:... lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău.
Cuvintele sunt vocea inimii.
Este greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecată, atunci când ea nu se află acolo.
Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede.
Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele.
Modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor.
Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.
Numai cei foarte înţelepţi şi cei foarte ignoranţi nu se schimbă.
Nu te ruşina de greşelile tale, transformându-le în crime.
Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil.
Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferenţiază.
Păstrează credinţa şi sinceritatea ca principii primordiale.
Proştii se plâng că nu sunt cunoscuţi de suficient de mulţi oameni. Înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii.
Raiul înseamnă să fii una cu Dumnezeu.
Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.
Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru.
Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la linişte, la încredere.
Trebuie să fi obţinut liniştirea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor, se poate atinge scopul.
Unde se găseşte un om care să fie pentru sine însuşi un cenzor sever, un martor, un acuzator, un judecător; care să-şi recunoască vina, să se cheme el însuşi în faţa tribunalului conştiinţei sale, să se recunoască vinovat şi să se pedepsească?
Un tablou este un poem fără cuvinte.
Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori.