Născut în 1832 în Dijon, Gustave Eiffel a absolvit Ecole Centrale des Arts et Manufactures în 1855, în acelaşi an cu prima ediţie a Expozitţei Mondiale găzduite de Paris. El a petrecut mai mulţi ani în sud-vestul Frantei, unde a supervizat lucrările de construcţie a marelui pod feroviar din Bordeaux, după care şi-a început cariera de constructor, compania sa specializandu-se în construcţii metalice. Cariera sa extraordinară are ca principale repere lucrările la viaductul Porto peste râul Douro în 1876, viaductul Garabit în 1884, gara din Pesta în Ungaria, domul observatorului din Nisa, şi ingenioasa structură a Statuii Libertatii. Activitatea sa a culminat în 1889 cu ridicarea turnului Eiffel. Eiffel şi-a dedicat ultimii 30 de ani din viaţă cercetării ştiinţifice. Pentru început a căutat să dea o folosinţă practică Turnului, care fusese inţial proiectat doar pentru douzeci de ani. Astfel, el a condus experimente de rezistenţă la vânt, l-a folosit ca post de observaţii meteorologice şi ca antenă pentru noua ştiinţă a radiotelegrafiei. Şi-a aprofundat cercetările în domeniul aerodinamicii, construind un tunel aerodinamic chiar la picioarele turnului, şi un al doilea tunel, mult mai mare pe Rue Boileau în Paris, în 1909. Acesta din urmă este înca în funcţiune. A murit pe 27 decembrie 1923, la vârsta de 91 de ani.