Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este eroina naţională a Franţei, sfântă a Bisericii Catolice. Ea era supranumită fecioara din Orleans, şi afirma că a avut viziuni de la Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franţei care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 - 1453).Legenda spune că, foarte credincioasă fiind, la vîrsta de 13 ani a început să aibă viziuni cu apariţii de îngeri şi sfinţi înfăţisîndu-i starea în care ajunsese Franţa ocupată de englezi şi care o îndemnau să îl ajute pe rege să elibereze ţara. Astfel l-a convins pe căpitanul Robert de Baudricourt să-i pună la dispoziţie o escortă pentru a-l ajuta în luptă pe moştenitorul tronului Franţei, Carol al VII-lea, şi a avut o contribuţie însemnată, în anii 1429 şi 1430, în obţinerea victoriei de către francezi în Războiul de 100 de ani (1337-1453) împotriva englezilor. I. l-a convins pe Carol al VII-lea de caracterul divin al misiunii ei, ca urmare i-a fost încredinţată o armată cu care a ridicat asediul oraşului Orleans, în anul 1429. Astfel, Carol al VII-lea a putut fi încoronat la Reims. La data de 23 mai 1430, după o încercare nereuşită de ocupare a Parisului,Ioana d'Arc a căzut în mîinile burgunzilor, la Compigne, care au predat-o englezilor. Aceştia au acuzat-o de vrăjitorie şi i-au înscenat un proces. A fost judecată de un tribunal ecleziastic, condus de episcopul de Beauvais, Pierre Cauchon, şi declarată eretică, fiind condamnată la ardere pe rug. Sentinţa a fost îndeplinită la Rouen, la data de 30 mai 1431. La 19 ani de la executarea sa, un tribunal a proclamat sentinţa din 1431 nedreaptă şi a fost reabilitată solemn în 1456. Ea a fost trecută în rîndul sfinţilor de Biserica Catolică în anul 1920. Supranumită Fecioara din Orleans, I. reprezintă una dintre personalităţile cele mai importante ale istoriei Frantei.