Mahomed, în limba arabă Muhammad (n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina), este întemeietorul religiei islamice şi cel mai important profet al Islamului, cea mai recent apărută dintre cele trei religii abrahamice monoteiste (iudaism, creştinism şi islam). Rămas orfan la varsta de 6 ani, a fost crescut de bunicul său, apoi de Abu-Talib, care îi era unchi dinspre mamă, iar pe la vârsta de 24 de ani a intrat în serviciul unei văduve bogate, Khadija, şi s-a ocupat cu negustoria. După aproximativ un an s-a căsătorit cu Khadija, care era mai în vârstă decât el cu vreo 15 ani. Cu aceasta a avut trei băieţi, morţi la vârste fragede, şi patru fete. După ce Khadija a murit, a mai avut şi alte neveste. El era credincios şi, în călătoriile sale de negoţ, a cunoscut atât creştini sirieni, cât şi iudei. După o perioadă de retragere într-o peşteră, pentru rugăciune, a avut o vedenie în care un înger, arhanghelul Gabriel, i-a apărut şi i-a transmis cuvântul lui Allah, textul cartii sfinte a musulmanilor, Coranul. În felul acesta, Mohamed a răspândit noua religie, monoteistă, denumită islam. El a luptat împotriva politeismului, egoismului şi bogaţiei şi s-a proclamat trimis al lui Allah. În aceste condiţii, a fost alungat de la Mecca, centrul vieţii religioase a arabilor şi puternică aşezare pe plan economic.El a fugit, în anul 622, de la Mecca la Yathrib (denumit, apoi, Medina, adică Oraşul profetului). De aceea, anul 622, al Hegirei (fugii), este considerat începutul erei islamice. La Medina, M. a fixat regulile de bază pe care trebuie să le respecte orice musulman: rugăciunea de cinci ori pe zi, cu faţa spre Mecca, milostenia, postul în luna Ramadan (luna a noua din an) şi pelerinajul la Mecca, realizat măcar o data în viaţă.Principiul de bază al islamismului, care trebuie respectat de oricare musulman, este următorul: Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomed este singurul sau profet.