Cel mai important diplomat romÂn al secolului al XX-lea, una dintre marile personalităţi ale diplomaţiei europene în perioada dintre cele două războaie mondiale s-a născut pe 4 martie, la Craiova. Tatăl său, Ion Titulescu, era jurist şi ocupase funcţii importante la nivel local: prefect al judeţului Dolj şi preşedinte al Curţii de Apel Craiova. Mama sa, Maria, era nepoata marelui pictor Theodor Aman.Începând din 1908, Titulescu a debutat în viaţa politică, în calitate de membru al Partidului Conservator Democrat al cărui lider era marele orator şi om politic Take Ionescu. Ales deputat în Parlamentul Romaniei în 1912, Titulescu s-a afirmat prin competenţă, gândire politică realistă, dinamism şi un talent oratoric deosebit. După audierea discursului său din Camera Deputaţilor, Poziţia României faţă de evenimentele din Balcani (20 decembrie 1913), Take Ionescu scria în ziarul La Roumanie: Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească şi acest talent este al nostru. Nu numai că Titulescu a făcut ieri începutul cel mai strălucitor în istoria elocinţei parlamentare a României, dar acest început l-a clasat deopotrivă gânditor şi orator.Cariera diplomatică propriu-zisă a lui Titulescu a început la 16 decembrie 1921 când a fost numit ambasador al României la Londra, post pe care l-a deţinut până în 1927. După trei ani, în 1924, a devenit delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor, organizaţia internatională creată după Primul Război Mondial cu scopul apărării păcii şi securităţii mondiale. În anul 1926 a fost ales membru al Biroului director al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris, iar în anul 1927 a preluat vicepreşedinţia acestui for internaţional al diplomaţilor pe care îl va conduce, din 1934, în calitate de preşedinte.
La 6 iulie 1927 a devenit ministru de externe al Romaniei, funcţie pe care o va îndeplini, cu unele întreruperi, până în august 1936.Activitatea sa politicî şi diplomatică a fost încă o dată recunoscută în 1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace, făcută de Facultatea de litere şi filosofie din Iaşi şi alegerea sa ca membru activ al Academiei Române. Dupa înlăturarea sa din guvern, Titulescu a trăit în străinătate (Franţa), continuând însă să susţină pe plan extern cauza Romaniei.
A murit la vârsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941.
Testamentul său, întocmit în 1940, exprimă dorinţa sa de a fi înmormantat în România, la Braşov. Acest lucru a fost posibil după 1989, când rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară.